Dacă în filmul Matrix aveai doar două opţiuni – pastila roşie şi cea albastră – află că între timp, savanţii ardeleni au dezvoltat şi pastila verde.
De unde începe realitatea şi până unde se întinde ea? De unde începe ficţiunea din viaţa noastră şi unde se încheie ea? Cât de mult se întrepătrunde realitatea în sufletul nostru şi vice-versa? Există oameni care trăiesc doar în realitate? Dacă da, care este efectul? Există oameni care trăiesc doar în ficţiune? Dacă da, care este efectul?
Tu ce crezi?
Universul minţii noastre este extrem de colorat! Creierul funcţionează uneori asemeni unui kaleidoscop. Mişcarea acestuia produce o serie de combinaţii fascinante şi deseori neaşteptate! Activitatea Creierului produce lumea subiectivă prin care noi vedem lumea şi viaţa. Această lume este similară mandalelor obţinute prin rotirea kaleidoscopului – fascinantă şi deseori neaşteptată!
Explorarea acestui tărâm interior este o practică veche de când lumea. Fiecare cultură şi-a dezvoltat o serie de practici, ritualuri şi mituri despre viziunile interioare. Cunoaşterea ştiinţifică modernă despre rolul Creierului în acest proces, ne permite să acţionăm eficace pentru luminarea căii pe care înaintăm în viaţă şi evitarea capcanelor cele mai grave în care poate cădea.
S-au găsit dovezi că oamenii au încercat tratamente ale nervilor coloanei încă de acum peste 4500 de ani. Acesta este doar un exemplu aleatoriu. Este, deci, o ipocrizie să credem că lumea modernă a inventat roata. Noi, oamenii moderni, am perfecţionat-o şi am dus-o la un nivel de performanţă extra-terestră!. Tendinţa de perfecţionare este vizibilă şi în domeniul psyhotherapiei ştiinţifice, prin evidenţierea legăturilor valide dintre minte-corp şi suflet (legătura cu ceilalţi). Această evidenţiere sistematică (ştiinţifică) permite aplicarea a ceea ce ştim în domenii variate de viaţă – de la programe de vindecare sau de gestionare a experienţei traumatice, la îmbunătăţirea comunicării sau creşterea performenţelor sportive sau la locul de muncă.
curiozitate: cunoaşterea modernă a Creierului este facilitată de avansul tehnologic incredibil la care a ajuns Omul. Ştim astfel o serie de lucruri despre mecanismele somatizării, a traumei, a creativităţii şi a memoriei etc. bazate pe logica şi biologia funcţionării neuronale. Este probabil ca şi alte civilizaţii să fi avut viziuni profunde despre procesele mentale, însă din documentele şi ritualurile rămase, indică faptul că nivelul de cunoaştere era mult mai limitat. Astfel, intervenţiile erau mai generale, drept urmare, mai limitate ca eficacitate.
Despre ştiinţă putem vorbi extrem de mult. Ca orice lucru, vine cu bune şi rele, însă ar fi dificil să spunem că este definitiv bună sau definitiv rea. Poate salva sau îmbunătăţii vieţi (de exemplu, înţelegând cum funcţionează captarea sunetului în urechea internă s-a reuşit crearea implanturilor cohleare care îmbunătăţesc viaţa a milioane de oameni. Şi acesta este doar un exemplu mişto al ştiinţei puse în folosul oamenilor). Pe de altă parte, ea poate fi folosită şi împotriva omului, aşa cum spunea şi ilustrul filozof canadian Jon Lajoie – vezi şi energia nucleară care poate fi folosită la crearea de energie electrică sau e arme distrugătoare.
Psyhologia, sau ştiinţa psyhicului (din greaca veche – psyke=minte/suflet), studiază modurile în care ne construim şi percepem realitatea. Aceste moduri ne influenţează deciziile şi acţiunile văzute şi nevăzute (overt behavior / covert behavior). Domeniul studiează fenomenele creierului – atenţia, memoria, percepţia, gândirea ş.a. şi cum aceastea creează experienţa umană – iubirea, ura, motivaţia, dorinţa, plăcerea ş.a. Prima legătură concretă şi documentată între creier şi cine suntem a fost făcută în secolul 19. De atunci încoace s-au făcut descoperiri semnificative în domeniu, astfel încât ştim cum să intervenim prin vorbe şi activităţi pentru a ne schimba starea de bine sau un comportament nedorit. Dacă vrem.
Povestea continuă apoi cu aplicarea acestor cunoştinţe. Aşa a apărut domeniul psyhotherapiei ştiinţifice. Aceasta foloseşte explorarea universului minţii (psyhoversum) ca pe un instrument personal de rafinare a experienţei personale, pentru obţinerea unui Sine mai valoros pentru sine.
Psyhotherapia este un Proces. În cadrul acestui proces fiecare poate să-şi identifice propriile moduri de a fi. Decizia de adaptare, integrare, transformare sau schimbare a acestor moduri este unică şi personală. În cadrul Procesului ea se întâmplă sub îndrumarea sau monitorizarea unui analist cu pregătire psyhologică şi psyhotherapeutică.
Acest Proces te ajută să descoperi experienţe precum acceptarea, recunoştinţa, iertarea, auto-motivarea, pro-activitatea, relaxarea, siguranţa, încrederea etc.
SAKOTApsyketek® – psyhotherapia vieţii de bine.
Psyhotherapia povestită este ca atunci când explici bancul – plictisitoare. De aceea se trăieşte. Ca viaţa!
Despre metodologia SAKOTA am să tot vorbesc celor interesaţi de bucătăria internă a Procesului psyhotherapeutic. Unora le plac şi explicaţiile pe marginea bacului. Ce să ne faci?
Dincolo de vorbe, este însă experienţa! Trăitul. Flowul. Vibe-ul. Imaginează-ţi că pleci într-o aventură, în care obiectivul este să simţi că viaţa ta este cel mai fun lucru pe care îl trăieşti şi abia aştepţi să-l împărtăşeşti cuiva. Vrei? Poţi?
</:>aventura începe.
“Am ajuns. Sunt în faţa porţii” – un anunţ obişnuit la care răspund şi eu obişnuit: “Pofteşte înănuntru, tot înainte. Te aştept la intrarea principală”.
Pentru o întrebare, o programare ori dacă vrei vreo reţetă de la bunica, scrie-mi aici. Sper să te pot îndruma!
!voie bună,
Ştefan Feldmann
psyhotherapeut